Incă de la primul tău sunet ti-am fost liniștea de care aveai nevoie. Primii tai pași începeau din mâinile mele și se sfârșeau in bratele mele. Primele litere pronunțate îmi rosteau numele și toate visele urate din copilăria ta îmi cereau prezenta. Vreo 10 ani toate începeau și se terminau cu mine. Pentru toate „de ce-urile”, mama avea răspuns. Pentru toate durerile, mama avea leac…și pentru toate supărările, mama avea soluții. Da, prințesa mea, o vreme am fost tare la modă pentru tine…
Acum doua luni am văzut că ai un cercel in buric și te-am întrebat de ce ti-ai făcut asta și de ce nu te-ai consultat cu mine. Mi-ai răspuns că asa e la modă, dar cum eu nu mai sunt in pas cu moda, probabil nu voi înțelege și te voi certa. Nu te-am certat…
Într-o altă seară ai venit tristă acasă și am început să îți perii părul întrebându-te ce te-a întristat. Mi-ai spus că oricum nu voi înțelege că nici măcar nu știu ce e ăla. Iti lipsea un Iped că toate colegele tale populare stăteau pe câte o chestie d-asta la ore și in pauză. Aveai dreptate, habar nu aveam ce e ăla și chiar am crezut ca e ceva pe care se stă, dar ca sa nu te dezamăgesc ti-am zis că știu și că îți voi lua și tie unul. A doua zi am întrebat-o pe doamna Flori (cea la care sunt menajeră martea si joia) ce e ăla iped. Mi-a explicat și a și cautat unul pe internet. Mi-a stat inima când am văzut cat costă dar doamna Flori s-a înduioșat când a văzut că sunt oricum hotărâtă să ti-l cumpăr căci ti-am promis. Mi-a oferit un avans considerabil și l-a și comandat pentru mine. In 3 zile ti l-am oferit. Mă așteptam să sari in sus de bucurie la cat a costat și la ce certuri am avut cu tatăl tău pentru aceasta investiție. Mi-ai spus ca nici măcar nu știu că pentru fete se cumpără alb, nu negru.
In fiecare an, înainte să înceapă școala, mergeam împreună să îți cumpăr haine. Nu ai observat niciodată că doar tie îți cumpăr și că eu nu îmi iau nici măcar o bluză. Niciodată pană anul ăsta in care m-ai rugat să îți dau tie banii să mergi să îți cumperi, că ti-e rușine să ieși cu mine in hainele astea pe stradă, că poate te vede cineva.
Te-am întrebat rușinată ce au hainele mele căci sunt curate și îngrijite și mi-ai spus că asa ceva nu mai poartă nimeni de 10 ani încoace. Ti-am spus că, noi mamele, nu prea purtăm ce e la modă, că nu ne place moda asta actuală. Mi-ai spus că mama Biancăi este mereu aranjată și frumos îmbrăcată și că ai vrea ca mama Biancăi să fie mama ta. M-am dus repede să iau banii și ti i-am dat să te duci să îți cumperi ce vrei.
Am plans toată ziua știind că nu sunt mama pe care ti-ai fi dorit-o, deși am făcut tot ce mi-a stat in putință să fiu.
Mi-as dori să îți spună unul dintre oamenii pe care ii admiri și printre care nu mă număr, că nu e nimic rușinos in a fi femeie de servici și că deși nu sunt la fel de aranjată sau frumoasă ca mama Biancăi, te iubesc din tot sufletul meu și tot ce fac, fac pentru a îți asigura tie un alt viitor decât am avut eu.
Ai fost crescută cu multă dragoste și de mine și de tatăl tău. Amândoi am făcut eforturi in a îți oferi tot ce ai nevoie și a nu te simți diferită de alți copii care au mai multi bani. Am renunțat amândoi la orice dorință de-a noastră și ti le-am îndeplinit pe ale tale.
Da, prințesa mea, o vreme am fost tare la modă pentru tine și eu și tatăl tău, păcat că n-am ținut pasul cu moda!
