Ti-a spus de atâtea ori că nu te mai iartă și totuși a făcut-o, încât ai ajuns să nu o mai crezi când ți-o spune. Ti-a spus de atâtea ori că o doare indiferenta ta și totuși a rămas lângă tine. Asta te-a făcut să crezi că nici nu va mai pleca vreodată.
Nu înțelegi de ce. De ce azi, e mai grav decât până acum… Nu înțelegi că n-ai pierdut-o azi și că nu acest ultim gest a îndepărtat-o. Toate momentele în care îți cerea cu lacrimi în ochi să nu ii mai faci rău, toate momentele în care te ruga să nu o mai trădezi și în care te implora să fii lângă ea, toate au îndepărtat-o. Aceasta ultimă greșeală nu a făcut nimic mai mult decât să o convingă că tu nu te vei schimba.
Nu ai pierdut-o când ai înșelat-o prima oară, căci a preferat să considere că a fost o greșeală și a ales să te creadă că nu o vei mai repeta. Nu ai pierdut-o nici când ii era rău și avea nevoie de tine dar tu aveai nevoie de altceva.
Nu a plecat nici când tu uitai să vii deși ea te aștepta
Pe toate le-a pus pe seama faptului că mai ai nevoie de timp până să realizezi cat de importanta este pentru tine. Si a așteptat…și tu continuai să ii arăți ca încă nu contează ce o doare.
A crezut atât de tare în tine fără vreun motiv să o facă. A crezut în tine pentru că te iubea și pentru că era de părere că greșelile te învață, că suferința ei are un scop, ca suferința ei te va opri să greșești din nou.
Nu ai pierdut-o azi ci în fiecare zi în care îți spunea că o doare și ție nu îți pasa. Ai pierdut-o câte puțin cu fiecare moment important pe care l-ai amânat și cu fiecare „iartă-mă” pe care ai uitat să îl rostești.
Ai pierdut-o puțin câte puțin cu fiecare lacrimă pe care i-ai lăsat-o să curgă, cu fiecare moment în care te-a primit înapoi cu iubire și tu nu te-ai revanșat.
Ai pierdut-o cu fiecare minciuna pe care credeai ca nu o va afla și ai pierdut-o în momentul în care în inima ei ai sădit dezamăgirea… Ai pierdut-o câte puțin dar de tot…
Nu ai pierdut-o acum, când ai greșit ultima dată. Ai pierdut-o zilnic, puțin câte puțin, nepăsându-ți că o doare.